De ce papagalii pot să vorbească (și nu e vorba de cei din politică)

Dintre toate ființele care trăiesc pe Pământ, doar două pot produce sunete umane – oamenii și păsările. Așa că, ce au papagalii special de pot vorbi?

Dintre păsările care pot imita glasul uman, papagalii se pricep cel mai bine. Desigur, ciorile și corbii pot și ei să ne imite, dar nu la același nivel. Papagalii însă pot ține discursuri TED Talks, să vorbească mai multe limbi și să fie soliști heavy metal. Și, desigur, mai avem și papagalii care înjură – o comoară. De ce pot însă papagalii să vorbească? La urma urmei, știința arată că maimuțele sunt cei mai apropiați strămoși ai oamenilor, nu păsările.

Papagalii învață prin sunete – adică ei înțeleg sunetele după ce le aud și repetă. Neurologul Erich Jarvis de la Duke University a publicat un studiu în Plos One în care explică mai bine de ce aceste păsări ne imită atât de bine. În el, Jarvis explică faptul că fiecare pasăre care învață prin sunete are în creier o parte dedicată strict acestui lucru, denumită sistemul de cântec. Acest sistem are două straturi în cazul papagalilor – unul intern, specific tuturor păsărilor ce învață prin sunete, și altul extern, specific strict papagalilor. Acesta din urmă este secretul lor.

Dacă te întrebi de ce papagalii aleg să ne imite, răspunsul este simplu – vor să se integreze. Fie că vine vorba de integrarea într-un grup de păsări sau de oameni, ei vor să nu rămână pe dinafară. În sălbăticie, papagalii își folosesc abilitatea de imitare a sunetelor pentru a împărtăși informații importante cu restul cârdului și pentru a se integra în acesta, conform cercetătoarei Irene Pepperberg. „O pasăre singură în sălbăticie este o pasăre moartă”, a zis Pepperberg. „Nu poate să se uite după mâncare și prădători în același timp”.

Atunci când un papagal ajunge să trăiască în casă cu niște oameni, acesta va încerca să îi imite pe aceștia, ca și cum ei ar fi membri din cârdul lui. Cu toate astea, ei nu înțeleg ce spun, după cum îți poți imagina. În cel mai bun caz, în creierul lor se formează asocieri, dar nimic mai mult. Spre exemplu, dacă un papagal își întreabă stăpânul ce mai face atunci când acesta din urmă intră în cameră, nu este neapărat interesat de ce face el. Mai degrabă imită felul în care stăpânul reacționează când cineva intră în cameră.